Traducere de Octavian Cocoş
Îi răspunde lui Stramazzo din Perugia, care îl îndeamnă să scrie poeme.
Dacă stimata creangă ce păzeşte
de trăznetul lui Jupiter din slavă
cununa mi-o dădea fără zăbavă,
ce pe poetul bun îl răsplăteşte,
cu divele eu petreceam regeşte,
pe care toţi acum le văd ca pleavă;
dar eu n-ajung – ce pacoste scârnavă –
la cea care măslini ne dăruieşte:
şi n-arde a Etiopiei ţărână
sub soarele-nfocat, cum ard eu tare,
că ce iubesc departe-o să rămână.
Deci căutaţi izvor cu unde clare
că apa mea nu pare-atât de bună,
doar lacrimi am, ce curg fără-ncetare.
vezi mai multe poezii de: Francesco Petrarca
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.